CineTV – Cronica de film

Ar fi putut fi o melodrama picurand de patetism, dar nu este. Ar fi putut fi un film sobru si cu mesaj despre viata muncitorilor din suburbiile Londrei, dar nu este. Mai presus de toate, ar fi putut fi obscen, dar nu este.

Irina Palm este pur si simplu o poveste spusa cu delicatete si umor tipic englezesc despre soarta unei bunicute (cu aspect altminteri pasnic) care, pentru a face rost de banii necesari operatiei nepotului ei, isi cauta ceva de lucru in Soho. Si gaseste acel ceva numit “hostess” intr-un bar de noapte – splendid eufemism, subliniat de Mikky, patronul localului. Dupa o scurta introducere facuta de o colega (Dorka Gryllus, convingatoare in rolul ei mic dar bine sustinut), Maggie afla ca indatoririle ei de “gazda” pentru clientii localului consta in a satisface manual clientii din spatele unui perete despartitor.

Nimic mai departe de lumea ei de pana atunci, si totusi Maggie se adapteaza rapid la locul de munca, il face cat mai confortabil (aici un tablou, dincolo o floare) si devine cea mai de succes “gazda” pe care Mikky a cunoscut-o vreodata, capatand numele “de scena” Irina Palm pentru priceperea si virtuozitatea dovedite.

In regia lui Sam Garbarski, filmul nu aluneca niciodata spre vulgar, in ciuda subiectului extrem de sensibil, ci mentine un echilibru fragil intre duiosie, umor si delicatete. Extrem de bine aleasa in rolul lui Maggie, Marianne Faithfull, pe care v-o amintiti probabil din tineretile ei zbuciumate alaturi de Mick Jagger, este aici aproape de nerecunoscut. Fara accente exagerate, jocul ei este retinut si inteligent, plin de expresivitate si pe deplin convingator in rolul acestei vaduve atat de tipic britanice si totusi atat de open-minded.